Majoritatea oamenilor abandoneaza viata in fata suferintei. Multi se intreaba: ''De ce mie? Cu ce-am gresit?''. Daca ai deschide fiecare usa din cartierele marginase ale orasului, probabil ca ti s-ar increti pielea de groaza. Blocuri de garsoniere, ingramadite intr-un hol intunecat, pe scarile carora aproape iti rupi gitul si in care pasesti cu grija de teama hotilor, tipete de copii si de neveste batute de un barbat prea beat ca sa-si mai aduca aminte ca pe bucata de carne pe care o framinta sub picioare a iubit-o cindva. Toate acestea te umplu de ura fata de realitate, fata de cei care, in tacerea vilelor somptuoase, numara infrigurati gramezi de bani. Sint insa si oameni care nu se dau batuti, care nu arata cu degetul, care incearca sa traiasca fara sa dea vina pe altii pentru necazurile lor. Bitar Paul Maruan s-a nascut prematur, la sase luni, in 1992. Cintarea mai putin de 1000 de grame. Desi nu se stie ce greseala a facut, el s-a nascut cu tetrapareza spastica. Medicii au spus ca nu va putea merge niciodata. Si cum viata prinde din ce in ce mai mult gustul singelui nevinovat, vazind ca are un fiu handicapat, tatal a preferat sa-l abandoneze. Mama, Antici Maria, a ramas cu Paul. A lucrat un timp la CFR, dar banii erau prea putini pentru medicamente. Asa ca, l-a lasat pe Paul in grija bunicii, si, in 2000, a plecat in Italia, la munca. La inceputul lunii februare 2002, Paul, care va implini 10 ani, a fost operat la Cluj. ''De cinci saptamini, sta in ghips. Tatal lui nu vrea sa stie ca este operat. La inceput, medicii au spus ca nu au ce sa-i faca si ca ar fi mai bine sa-l trimitem la orfelinat. Dar este o crima: cum sa-ti dai propriul copil la orfelinat? La Cluj, doctorita mi-a spus ca sint sanse ca el sa se vindece, dar in timp. Toata viata va trebui sa mearga la sala de gimnastica'', spune Ciobanu Maria, bunica lui. De cind a plecat mama, Paul-Maruan a invatat