Dorin Spineanu In fiecare luna cand imi platesc lumina din bec, mor de ciuda. Mor de ciuda pe conglomeratul acela aform, care se cheama TVR. Sunt opt posturi tutelate de aceasta sigla, dar mai sunt si redactiile locale, regionale si, in curand, de apartament. Ganditi-va ca sunt aproximativ patru mii de angajati cu salarii mari si stabile, patru mii de anonimi mediocri care stau pe banii nostri si produc ceva de neconsumat, mizerabil, prost ambalat. Uite, pe Lazescu, directorul acestei institutii paguboase si inutile, l-a luat gura pe dinainte si, cu lacrimi in ochi, a spus ca optzeci la suta din veniturile TVR provin din banii mei, ai tai si ai maica-tii si daca se elimina birul, gata... moare telembiziunea publica. Sa crape! Numai cine n-a vrut nu si-a angajat vreo loaza de nepotica care sa-i aranjeze mocheta de sub birou. Numai cine n-a vrut nu si-a bagat picioarele in emisiuni cu rating zero, emisiuni facute pe bani publici, vara la mare, iarna la munte, toamna in strainatate si primavara pe campii. Mizeria asta care se cheama TVR nu mai poate fi tolerata. Un singur post public, cu maximum o suta de angajati, ar fi de ajuns pentru niste stiri decente macar, si basta. E usor sa faci emisiuni de folclor (folclorul tine de primitivism, analfabetism, oralism) cu barbati in izmene si femei cu presul pe picioare, dar acest gen de emisiuni tin boborul in retardare. Rime simple (badita, portita, gurita), linie melodica de tot rahatul, dar toate porcariile astea se platesc si eu n-am de gand sa ma mai las facut la buzunare de o adunatura (imensa) de tarfulite si neaveniti. Este adevarat ca suntem un popor cu o cultura recenta, necunoscuta in Europa, cu valori aproximative, dar macar sa nu fim luati de tampiti. Haideti sa ne luminam, dar de la alte posturi!
Dorin Spineanu In fiecare luna cand imi platesc lumina din bec, mor de ciuda. Mor de ciuda pe cong
