Poetul Ion Barbu (1895-1961) a avut în tinereţe simpatii legionare şi a fost dependent de cocaină. A scris „Riga Crypto şi lapona Enigel“ în Germania, într-o seară de octombrie 1923, într-o perioadă în care era intoxicat cu cocaină şi eter.
Pe 9 martie 1895 se naşte Dan Barbilian (poetul Ion Barbu), într-o familie de magistraţi. După şcoala primară, face liceul la Piteşti şi la Câmpulung Muscel, apoi se mută pentru cursul superior la Bucureşti, la liceele „Lazăr" şi „Mihai Viteazul", unde este mediocru la aproape toate materiile, în afară de matematică. În 1912, câştigă un concurs al „Gazetei matematice" şi îl cunoaşte pe Tudor Vianu. Microbul poeziei îl prinde în 1913, iar primele încercări scriitoriceşti se produc sub cenzura prietenească a lui Vianu.
Susţine Bacalaureatul în 1914, evaluat de o comisie condusă de matematicianul Gheorghe Ţiţeica. Se înscrie, apoi, la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Războiul din 1916 îi întrerupe studiile, Barbu înrolându-se în armată. În 1918 este desconcentrat şi se concentrează asupra carierei literare. Alexandru Macedonski îi publică în „Literatorul" prima poezie, „Fiinţa". După ce îi citeşte şi alte versuri, E. Lovinescu îi face o recenzie favorabilă în „Sburătorul". În 1921, publică poezia „După melci".
După un doctorat întrerupt, devine mai întâi profesor suplinitor de matematică la liceul din Giurgiu şi apoi asistent la catedra de geometrie analitică a profesorului Ţiţeica, la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, în 1926. În 1930, publică volumul de versuri„ Joc secund", bine primit de criticii vremii, Al. A. Philippide, Şerban Cioculescu, Al. Rosetti, Perpessicius, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu. Participă, în continuare, la prelegeri şi congrese de matematică, în ţară şi străinătate. Moare pe 11 august 1961, la Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.
Admirator al lui Hitler
Într-