Există fiţe şi fiţe. Sunt fiţe "de bine" şi fiţe "de rău". De exemplu dacă îl asculţi pe Cătălin Fermecătorul sau altul din aceeaşi "ligă" într-o decapotabilă e o "fiţă de rău" (de altfel o fiţă banală, eşuată deja pe plaja fiţelor desuete, însă nu mi-a venit ceva mai cool în cap).
Dacă te duci, în schimb, la un coafor şi mai vrei să pui mâna pe o carte bună (să o cumperi sau să o citeşti) - iată o fiţă interesantă. Sau măcar promiţătoare. Cu această idee preconcepută am aterizat zilele trecute în spatele Guvernului (adică pe o străduţă din spatele Palatului Victoria, să nu carecumva să credeţi altceva) şi am poposit în locul La Biblioteque.
O corecţie: localul nu este un coafor, greşeală permisă numai în cazul bărbaţilor care nu ştiu care este diferenţa dintre mascara şi gloss (ei bine, da, fac parte din categorie). Este un melanj culturalocosmetic unde în compania unei cărţi bune poţi să îţi petreci momente de calitate mai făcând un masaj, mai epilând un picioruş, mai educând o buclă rebelă... în fine, v-aţi prins.
Motivul aterizării mele forţate în acest paradis al femeilor care se simţeau ca la ele acasă în detrimentul comportamentului meu de elefant într-un magazin de porţelanuri? O seară cu valenţe culturale în care psihologul Irina Petrea (o ştiţi de la Supernanny) a descifrat câteva frânturi din best-seller-ul "Cartea gesturilor" (Peter Collett, Editura Trei). Trecând cu eleganţă peste proximitatea locaţiei, Irina Petrea a derulat peste portretul-robot al politicianului român şi ne-a împărtăşit câte ceva din gesturile vieţii de cuplu. Moment în care am aflat că în viaţa ei există şi un "Domnul Supernanny" pe care a încercat muuultă vreme să-l prindă cu indicii din volumul lui Collett, dar, în final, s-a convins de sinceritatea sa.
Există fiţe şi fiţe. Sunt fiţe "de bine" şi fiţe "de rău". De exemplu dacă îl asculţi