În urmă cu 20 ani, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht (1 noiembrie 1993), Curtea de Conturi Europeană (CCE) devenea o instituţie comunitară de sine stătătoare.

Acest fapt îi asigura independenţa şi autoritatea faţă de celelalte instituţii europene, lucru extrem de important pentru realizarea misiunii acesteia. Reprezentând de fapt ”instituţia Uniunii Europene instituită prin Tratatul UE cu scopul de a efectua auditul finanţelor UE”, misiunea actuală a CCE este ”să contribuie la îmbunătăţirea gestiunii financiare a UE şi să promoveze asumarea responsabilităţii şi transparenţa, având rol de gardian independent al intereselor financiare ale cetăţenilor Uniunii”. Susţinerea financiară din partea UE este una apreciabilă, bugetul CCE pentru 2013 cifrându-se la aproximativ 20 mil. euro, în timp ce schema de personal cuprinde 887 de posturi de funcţionari permanenţi şi agenţi temporari. Principalele ”produse finite” realizate de cei aproape 900 salariaţi le reprezintă rapoartele anuale, cele speciale şi avizele cu privire la proiectele legislative cu impact asupra gestiunii financiare, precum şi declaraţii şi documente de poziţie. Toate acestea la un loc, pentru anul 2012, totalizează 87 documente. Forţând exprimarea în termenii productivităţii, ar rezulta că un asemenea document se realizează – în medie - prin contribuţia a 10 salariaţi ai CCE. Totuşi, trebuie făcută distincţia între cele două categorii de rapoarte. Cele anuale prezintă în principal rezultatele auditurilor financiare şi de conformitate realizate de Curte cu privire la bugetul UE şi fondurile europene de dezvoltare (FED). În schimb, rapoartele speciale vizează performanţa şi reflectă rezultatele auditurilor tematice în legătură cu domenii bugetare specifice sau având diverse teme privind gestiunea. Deşi Raportul de activitate al CCE pentru anul precedent, publi