Ideea introducerii clasei zero în ciclul primar, după modelul de succes din multe ţări cu învăţământ performant, va fi pusă în practică în România fără să fi fost experimentată şi pregătită suficient, ceea ce riscă să bulverseze un sistem oricum fragil din pricina schimbărilor frecvente.
Trecerea grupei pregătitoare la ciclul primar şi, implicit, transformarea ei în clasa zero au fost prevăzute în Legea educaţiei din 2010.
Teoretic, de la promulgarea actului normativ şi până la startul anului şcolar 2012-2013 era timp suficient pentru a pune la punct clasa pregătitoare. Practic, după o "reţetă" autohtonă probată şi în alte situaţii, s-a ajuns ca aproape totul să fie aranjat pe ultima sută de metri, cu multe semne de întrebare referitoare la ce va fi după 10 septembrie, data începerii noului an şcolar.
Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, în mandatul căruia a fost aprobată Legea educaţiei, a vorbit în detaliu despre introducerea clasei pregătitoare la 22 ianuarie 2012, respectiv cu şapte luni şi jumătate înainte de începerea noului an şcolar.
Funeriu a explicat atunci că măsura este necesară întrucât România are cea mai bătrână populaţie şcolară la debutul învăţământului obligatoriu din Europa, iar prin ea se urmăreşte trecerea firească de la joacă la învăţare. Prima consecinţă bună - peste 20.000 de copii care, pe vechea legislaţie, nu ar fi fost cuprinşi în nicio formă de învăţământ se vor regăsi printre cei care merg la clasa pregătitoare în 2012, întrucât aceasta devine obligatorie.
Din nefericire, însă, clasa pregătitoare a început cu stângul încă de la înscrierea copiilor în circumscripţia de care aparţin. Mulţi părinţii au fost nevoiţi, pentru a-şi putea înscrie copiii la şcoala dorită, să scoată din buzunar "atenţii" şi să apeleze la trucuri precum schimbarea domiciliului sau a etniei ori divorţul, totul transformând
