Fiind în vacanță pe unde nu se prind posturile noastre de televiziune, am văzut-o pe Steaua întîia oară în această vară abia marți seara. Evoluția sa din întîlnirea cu Vardar nu m-a sedus, însă m-a mulțumit. Am remarcat dorința trupei roș-albastre de a cîștiga returul de la Skopje în condițiile în care își asigurase practic calificarea de la București.

În loc să tragă la umbră, să se menajeze, ea a forțat victoria. Insistînd, a dovedit că n-are numai valoare, ci și moral, atitudine, caracter. A ținut să-și respecte blazonul și a reușit. Steaua a mai demonstrat ceva în capitala Macedoniei, că posedă echipă, dar și lot. Curajos și realist, Reghecampf i-a lăsat acasă pe Chiricheș și pe Cr. Tănase, ale căror absențe însă aproape că nu s-au simțit. Fără să aibă tehnica lui Dodel, finețea acestuia, outsiderii Pîrvulescu și Iancu n-au rămas datori. Dimpotrivă, spre deosebire de stilul mai elaborat al titularului, ambii au iuțit jocul, i-au dat o viteză în plus, chiar alt orizont, altă respirație.

În opinia mea, MVP-ul partidei a fost, la con-curență cu omniprezentul Bourceanu, tînărul Nicușor Stanciu. În vînă, neobosit în spatele vîrfului împins, ex-vasluianul i-a pasat lui Piovaccari pentru 1-0 și a trimis de două ori balonul în bară, de aici și părerea că, dacă Stanciu va arăta aceeași dezinvoltură, lui Reghe îi va fi imposibil să-l scoată din garnitura standard.

În măsura în care Chiricheș va pleca la Roma ori altundeva, antrenorul a procedat bine că nu l-a luat la Skopje. Szukala și Gardoș s-au descurcat, dar au și greșit, mai ales primul și, paradoxal, în special la mingile pe sus! În cîteva situații, inclusiv la gol, mai scundul Kostovski i-a bătut la cap pe Szukala și pe Georgievski, ceea ce a surprins și a deranjat. Deși continuă să fie oameni de bază, cei doi fundași centrali mai au de învățat să se dubleze, să se ajute reciproc. Tocmai pentru