Istoria intelectuala a veacului al XX-lea a fost una convulsiva, spasmodica, marcata de salturi mortale, credinte, patimi, erezii si apostazii. Un text intr-adevar extraordinar care ar merita sa fie republicat intr-una din revistele intelectuale de varf este dialogul dintre E.M. Cioran si istoricul François Fejtö aparut in revista “Agora” in iulie 1990. Cei doi intelectuali, originari din ceea ce a fost candva Imperiul Austro-Ungar, discuta cu melancolie, uneori cu irepresibila tristete, dar fara patima relatiile dintre propriile biografii si avatarurile istoriei. O lectie de gandire neinregimentata, de toleranta si de inteligenta pe care ar merita sa o auda si politicienii inflacarati ai zilelor noastre.
Intitulat “Despre revolutie si istorie”, dialogul i-a fost oferit spre publicare redactorului-sef al revistei, poetul, eseistul si jurnalistul Dorin Tudoran de catre François Fejtö la Paris, in luna noiembrie 1989. Traducerea din limba franceza ii apartine scriitorului Andrei Brezianu, la vremea respectiva seful serviciului romanesc al postului de radio “Vocea Americii”, reputat eseist, romancier si comentator, colaborator permanent al revistei “Agora”.
Citind acest dialog mi-am amintit de cartea mea favorita din opera lui Cioran, “Histoire et utopie”. Volumul incepea cu acea sfasietoare “Lettre a un ami lointain”, inchipuita a fi trimisa lui Constantin Noica, lucru fireste imposibil in conditiile terorii ideologice din Romania epocii Gheorghiu-Dej. Era despartirea definitiva a lui Cioran de orice forma de radicalism mesianic, de mistica apocaliptic-revolutionara, depasirea freneziei juvenile, expresia impacarii sale cu ceea ce candva denuntase si deplansese: pretinsa mediocritate a parlamentarismului burghez, cenusia normalitate democratica si, mai ales, “superstitiile liberalismului”.
Meditand la propria transfigurare si scriind, sub imperiul u