La ora când aceste rânduri pleacă spe tipar, nu ştim rezultatul participării cetăţenilor la referendum. Am aflat însă foarte multe despre caracterul unor oameni care, vai, la un moment dat erau chiar vectori de imagine pentru instaurarea democraţiei în România. Politizarea acestei consultări populare a divizat şi opiniile persoanelor cu suprafaţă intelectuală, dar această polarizare nu a condus la o dezbatere publică, la aducerea în prim-plan a ideilor şi argumentelor de care oamenii mai puţin instruiţi sau cu o înţelegere mai lentă a mersului social să ţină seama. Echilibrul din Agora a fost rupt prin retragerea din scena dezbaterii a intelectualilor lui Băsescu Traian, care şi-au adus aminte brusc de marile merite ale suspendatului în progresul României. Ei s-au poziţionat ca la comandă şi au îmbrăcat cămaşa albă a refuzului. Toată campania pentru acest referendum nu a avut din partea lui Băsescu abordarea firească a luptei politice. Preşedintele suspendat a ales ieşirile în public pentru a minţi cu convingere că participă la vot. Acoliţii lui suiţi pe scenă pledau însă cu vehemenţă pentru fuga de la vot. Am văzut între preoţii absenteismului, amestecaţi cu oameni de partid, câţiva profesori aureolaţi de titluri obţinute în universităţi străine, tineri în care diferite organizaţii au investit timp şi bani pentru a-i forma ca mentori ai democraţiei. Intelectualii fugii – iată categoria "gânditorilor" care au lansat în politica românească un procedeu care diminuează şi compromite pe termen lung însuşi votul popular, recurgerea la referendum. Este asta o practică democratică? Românii au fost chemaţi să se pronunţe clar, prin Da sau Nu, în privinţa suspendării preşedintelui. Impunerea unui prag, discutabil şi el ca decizie care să încununeze democraţia, a reprezentat un argument tocmai pentru a stimula prezenţa la vot. În acest sens a fost argumentată şi gândită decizi