De ce as incerca sa fiu ipocrit si sa nu spun lucrurilor pe nume? Cartea Luminitei Marcu, debutul sau editorial, Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol, mi-a placut. Am citit-o cu incintare, pentru amestecul de studii serioase si jurnal, in special paginile de jurnal si de marturisiri intime au facut deliciul lecturii. Cred ca Luminita Marcu, de atita frecventare a literaturii, s-a contaminat cu dorinta de a face proza. Mansarda cu portocale contine foarte placute pagini de proza; este calea prin care Luminita Marcu ne ofera o Spanie extrem de atractiva si de pasionanta.
Luminita Marcu, cind ti-ai spus: „Da, voi publica o carte despre Spania“?
Puteam sa debutez cu volume de cronici, de studii, dar am vrut sa debutez cu aceasta carte, n-a fost ceva intimplator. Mi s-a propus sa fac carti de cronici si am refuzat. A fost ceva programat, am avut aceasta ambitie: sa debutez cu o carte despre Spania. E o carte vesela; pe mine m-a facut sa ma simt bine in timp ce scriam la ea. Sint foarte bucuroasa ca am putut debuta cu Mansarda cu portocale.
De cind te atrage Spania?
Dupa ce m-am intors de la Madrid, chiar in primele zile, am avut, ziceau prietenii mei, o exaltare de turist. Stiam ca nu e doar o exaltare de turist. Mi s-a parut atit de frumos acest oras, si atit de frumosi oamenii pe strada, si atit de frumoasa limba care se auzea pe strazile Madridului, incit mi-am zis ca trebuie sa invat spaniola si o sa citesc tot ce gasesc despre Spania.
in ce an a fost calatoria ta la Madrid?
In februarie 2004.
Care au fost urmatorii pasi?
Cel mai important pas in aceasta poveste a fost intilnirea cu Institutul Cervantes. intilnirea s-a produs in urma unui concurs organizat de Ioana Zlotescu, directoarea de atunci a Institutului. Concursul consta intr-un eseu despre un film si o carte – Soldatii de la Sala
