Mihai Bendeac este un actor talentat si un umorist de succes. Depinde de gust, evident, dar eu unul il consider de nivelul lui Toma Caragiu. Poate sunt si altii la fel de buni ca ei, dar Bendeac, ca si Tomita, a avut sansa de a aparea pe sticla, de a avea milioane de spectatori, nu doar sute, ca intr-o sala de teatru. Sansa asta i-a dat-o Prima tv. De ce este important acest lucru, voi explica mai jos.
Pana atunci, vreau sa-i spun lui Bendeac, omul preocupat de soarta ”bietilor jurnalisti”, pe care nu-i cheama la o conferinta de presa pentru ca afara e frig (!), ca greseste. Oricate spume ar face, pe subiectul Antena 1, nu are dreptate.
Toma Caragiu se lupta cu cenzura, pentru a strecura cate o soparlita, sau macar pentru a reusi sa aduca un zambet intr-o lume oropsita de dictatura. Spectacolele lui Bendeac nu cred sa aiba de-a face cu satira sociala sau cu alte bazaconii invocate in scrisoarea de divort. Show-ul este DIVERTISMENT. Ceva la care rad, cu o bere in mana, oamenii care n-au altceva mai bun de facut seara. Despre libertatea de exprimare sa vorbeasca ”bietii jurnalisti”, care nu reusesc sa-si plateasca chiria si mobilul, dar fac investigatii ca sa rastoarne guvernul. In timpul asta, Bendeac sa stea sa-si numere banii.
Sa luam si fraza ”publicul poate interpreta omisiunea unor anumite persoane/personalitati/structuri media din contentul unui show de satira sociala, drept partizanat sau, mai grav, manipulare. Lucruri care, in mod evident, ar aduce grave atingeri imaginii si notorietatii artistilor implicati. Chiar credem ca doleantele noastre reprezinta nimic mai mult decat o chestiune prevazuta de Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, ratificata si de catre statul roman”…
Daca nu a fost pusa de Bendeac la misto, cred ca omul a fost atins de filoxera. Concediul medical se impune, nu pentru laringita, ci pentru o afectiune care
