Dacă în România ar fi funcţionat instituţia confiscării extinse a averilor ce NU pot fi justificate, s-ar fi acumulat la bugetul statului zeci de milioane de euro, deoarece există texte de lege care ar putea fi aplicate.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, a susţinut că „este necesară crearea unei jurisprudenţe şi a unei practici unitare pentru aplicarea legislaţiei confiscării extinse. Sechestrarea şi confiscarea tuturor bunurilor care au avut legătură cu infracţiunea ar preveni intrarea acestor bunuri, din nou, în circuitul infracţional, dezvoltându-l”.
Afirmaţia a fost făcută de preşedintele Înaltei Curţi la conferinţa internaţională “Confiscarea extinsă: cât recuperăm?” de la Bucureşti, din cadrul unui proiect iniţiat de FREEDOMHOUSE în colaborare cu EXPERT Forum şi instituţiile judiciare din România, finanţarea fiind a comunităţii europene.
Magistraţii şi poliţiştii români participanţi la conferinţă au aflat cum se confiscă miliarde de euro de la partenerii lor din SUA - prin procurorul federal Mark Lester; Franţa - prin magistratul Frederic Teillet (consilier al Ambasadei Franţei la Bucureşti); Regatul Ţărilor de Jos - prin Geert Jan Buisman, consilier politic la Ambasada din Bucureşti; Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord - prin consilierul politic al Ambasadei la Bucureşti Peter Thomas; Italia prin Maurizio Varanese (inspector-şef al Comisiei anti-racket de la Ministerul italian de Interne) şi de Dario Scarleta, procuror la Parchetul din Palermo.
De ce nu se confiscă în România bunurile obţinute din infracţiuni
În România, potrivit Laurei Codruţa Kovesi, şef DNA, participantă la conferinţă, în 2012 s-au confiscat doar 5% din bunurile obţinute de condamnaţi (respectiv doar 107 milioane de lei) deoarece fie între timp condamnaţii şi-au înstrăinat bunurile deoarece in
