Mulţi, au multe daruri de la Dumnezeu, însă şi le irosesc cu invidia. Apoi se mai socotesc şi nedreptăţiţi…
Mulţi, au multe daruri de la Dumnezeu, însă şi le irosesc cu invidia. Apoi se mai socotesc şi nedreptăţiţi… Luaţi aminte, aşadar, că invidia vă secătuieşte de toate puterile sufleteşti şi trupeşi pe care le-aţi putea aduce jertfă lui Dumnezeu.
Invidia îl slăbeşte duhovniceşte pe om. De ce credeţi că Apostolii lui Hristos nu au putut scoate demonul din copilul îndrăcit, deşi primiseră de la El această putere, şi mai scoseseră şi altă dată demoni?... Deoarece i-au invidiat pe cei trei ucenici, pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, pe care Domnul Hristos îi luase cu El în munte la Schimbarea Sa la Faţă!
Hristos, evident că ar fi putut să-i ia pe toţi, însă, nu toţi erau în stare să pătrundă taina aceasta. De aceea, i-a luat doar pe cei care puteau să o cuprindă.
Credeţi oare, că nu îi iubea şi pe ceilalţi ucenici? Sau că iubea pe Ioan mai mult ca pe ceilalţi? Nu, dar Ioan Îl iubea pe Hristos mai mult decât Îl iubeau ceilalţi şi de aceea putea înţelege mai bine dragostea lui Hristos! Avea ,,capacitate” mare; bateria lui era plină.
Vedeţi cum invidia a îndepărtat Harul lui Dumnezeu de la ceilalţi Apostoli şi de ce ei nu l-au putut tămădui pe copilul demonizat? De aceea le-a spus Hristos: ,,O, neam necredincios şi desfrânat! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda?” (Facerea 4, 3-8).