La Coltea, la citiva metri de biserica monument istoric, linga Palatul Sutu si vis à vis de Teatrul National, troneaza pe citiva metri patrati ultima idee de marketing a unei faimoase bauturi racoritoare, reprezentind un tors si un posterior gol, care apare si pe multe alte cladiri din centrul istoric al Bucurestilor. E incredibil ce declin de tinuta a putut avea publicitatea in cazul acestei bauturi (am vazut o data un catalog cu reclame excelente de-a lungul timpului; aproape ca puteai vorbi de stil propriu si de istoria culturii); dar, mai ales, altceva ne da de gindit. Este aceasta reclama facuta special pentru Romania? Nu cred ca am vazut-o la Praga, de exemplu, tara – ca si noi – fosta socialista, dar cit se poate de departe acum de tot ce a insemnat lagarul estic. Genul acesta de reclame, care nu mai au nimic in comun cu decenta si tin sa asocieze orice cu nuditatea (ca singura supapa de sporire a vinzarilor), nu sprijina in nici un fel recrearea unui climat urban, ci dimpotriva, incita la dezbracarea de orice conventii. Chiar si de acelea care fac viata noastra, in social, posibila.

O alta reclama agresiva prin conotatiile si „notitele de subsol“, plus prin felul cum irumpe la orice ora (cu bulina „P“ de avertizare, dar fara genericul obisnuit pentru publicitate), e cea la o revista cu prezumtiva audienta feminina, dar care, culmea, are ca imagine cheie un superb nud feminin. Privitorii sau privitoarele nu puteau sa nu se gindeasca la ce a insemnat filmarea respectiva. Femeia aceea a trebuit sa stea efectiv dezbracata, poate ore intregi – nu pentru un fapt de arta, care presupune alte atitudini – intre niste barbati cu musculatura si atitudini de hamal (unul si face niste gesturi fara urma de echivoc). Un climat promiscuu, care iti aparea in fata ochilor imediat dupa desene animate, inainte de stiri (inclusiv pe postul TVR 1, pe care inca il plat