Iata, pe scurt, care este pozitia mea in chestiunea ridicata de recentele declaratii ale presedintelui Traian Basescu despre regele Mihai I, pe care am exprimat-o pe larg la TVR Info. Regele Mihai I este un personaj tragic, aflat - prea mult, cred - sub vremuri. A fost monarh intr-o perioada infernala, in care posibilitatile de actiune erau limitate. Dar acestea existau. Este drept ca regele avea, prin aranjamentul politic si cvasi-legal al momentului, puteri limitate. In septembrie 1940, regele (atunci in virsta de 19 ani) si-a autolimitat atributiile, sub presiunea momentului, si i-a acordat generalului Ion Antonescu puteri sporite in stat, investindu-l drept "Conducator" al statului "national-legionar" (titulatura de "Conducator" fiind de inspiratie fascista, utilizata inainte si de Carol al II-lea). Antonescu avea atributii extinse in domeniul legislativ (dizolvase Parlamentul si legifera in locul acestuia), guvernamental, al armatei si politicii externe (avind dreptul de a incheia tratate, de a incheia pace sau a declara razboi). Regele raminea insa seful armatei si acest lucru a contat la 23 august 1944, cind a produs lovitura de palat care a disociat Romania de Germania nazista, alaturindu-se puterilor aliate. Antonescu insusi cauta, din ratiuni propagandistice, asocierea publica cu regele Mihai I, pentru a imprumuta legitimitate de la acesta. La Arhivele Nationale sint zeci de fotografii in care Mihai I apare alaturi de Antonescu la manifestatii publice sau in vizite regizate pe front. Am inclus o astfel de fotografie si in expozitia despre pogromul de la Iasi, care va fi vernisata luni, 27 iunie, la Muzeul Unirii din Iasi. Ceea ce i se poate reprosa cu fermitate regelui Mihai I este ca s-a complacut prea mult in rolurile decorative care i-au fost alocate. Il vedem in fotografii propagandistice similare si alaturi de Carol al II-lea pe vremea dictaturii regal