Jack Welch, fostul CEO al General Electric, îşi relatează propria poveste într-o carte demnă de a fi citită de orice manager din lume. În septembrie 2001, cu patru zile înainte de atentatele teroriste de la New York şi Washington, Jack Welch s-a retras de la conducerea grupului GE (General Electric), după aproape două decenii petrecute în cea mai înaltă funcţie din ierarhia companiei. Cu doi ani înainte, fusese desemnat de către revista „Fortune“ cel mai bun manager
Jack Welch, fostul CEO al General Electric, îşi relatează propria poveste într-o carte demnă de a fi citită de orice manager din lume.
În septembrie 2001, cu patru zile înainte de atentatele teroriste de la New York şi Washington, Jack Welch s-a retras de la conducerea grupului GE (General Electric), după aproape două decenii petrecute în cea mai înaltă funcţie din ierarhia companiei. Cu doi ani înainte, fusese desemnat de către revista „Fortune“ cel mai bun manager al secolului XX. Era o legendă în viaţă în lumea corporatistă din SUA - şi, de fapt, din întreaga lume. În timpul cåt a condus GE, Welch a transformat o afacere deja enormă, cu o valoare de piaţă de circa 13 miliarde de dolari, într-un conglomerat-gigant de aproape 500 de miliarde de dolari.
Pentru mulţi manageri, Welch şi metodele sale de management au devenit un model; alternativ, presa l-a admirat şi detestat. Presiunea asupra angajaţilor - în special asupra managerilor de top - de a ridica în permanenţă rata profitului, alocånd compensaţii substanţiale primilor 20% din angajaţi după performanţă (şi concediindu-i pe ultimii 10%) i-a adus porecla deloc amabilă de „Neutron Jack“, „Jack Bomba cu Neutroni“, pentru că administraţia sa concedia oameni, însă lăsa, ca arma amintită, clădirile intacte. Pe de altă parte, compensaţiile erau substanţiale: măriri anuale de salarii de cåte 25%, prime care ajungeau şi la 70% din sala
