Orice obiect este un potenţial instrument muzical, la fel cum oricare dintre noi se poate exprima muzical, în funcţie de dorinţă şi pregătire. Odată atinse, obiectele vibrează în funcţie de cum le atingem. Mai exact, rezonează în funcţie de nivelul nostru de vibraţie.

Rolul primordial al ritmului în tot ceea ce există implică legătura noastră naturală cu tot ce ne poate ajuta să ne exprimăm. Daca literele au ajuns să exprime doar cuvinte, instrumentele s-au perfecţionat şi s-au diversificat, completând comunicarea. Majoritatea instrumentelor pe care le folosim acum au pornit de la invenţii primitive, venite din inspiraţie, necesitate sau nevoia de completare.

Instrumentele s-au perfecţionat şi s-au diversificat, completând comunicarea

Nimeni nu a construit un pian din prima, la fel cum nimeni nu a acordat la început instrumentele cu tuner şi cheie. Corzile erau din intestine de animale, lemnul era cioplit manual, iar cutiile de rezonanţă erau reglate numai după simţ, în lipsa aparatelor de măsură. Valoarea instrumentului era dată de emoţia şi talentul celui care-l folosea, nicidecum de firma producătoare. Niciuna dintre aceste informaţii nu are conţinut nostalgic, ci ne trimite la posibilitatea de a ne apropia mai uşor de instrumentele muzicale, cu posibilitatea de a alege între a le cumpăra şi a ni le construi singuri.

Important e să le considerăm ca fiind o parte din existenţa noastră, profesionişti sau amatori deopotrivă. O vioară e mai greu ce construit, în schimb un instrument de percuţie este mai accesibil. Astfel ajung la cutia care mă fascinează de mulţi ani, pe care am descoperit-o într-o sală de repetiţie şi care-mi descrie perfect infinitatea de posibilităţi de exprimare, pornind doar de la trei lovituri de bază.

Povestea cajon-ului începe tot cu sclavii africani, care, ajunşi în actuala America Latină, mai exact în Peru, au f