Tamara are cancer la sin, iar Petru are cancer la plamini, neoperabil. Cei doi, impreuna cu fetita lor infiata traiesc din pensia Tamarei Sa ai cancer si sa mai ai puterea sa iubesti. Sa ai cancer in forma finala si sa ai puterea sa te sacrifici. Sa ai cancer si sa ai puterea sa-ti rupi de la gura, medicamente si mincare, stiind ca fiecare dumicat si fiecare tableta pe care nu le iei te apropie tot mai mult de groapa. Sa mai ai puterea sa stergi lacrimile disperate ale copilului tau si sa te bucuri de fiecare zimbet, umplindu-ti sufletul atunci cind te striga mama sau tata. De trei ani, doi oameni, sot si sotie, traiesc zilnic aceasta experienta. Cind alti bolnavi de cancer sint dispusi sa plateasca sume uriase ca sa-si prelungeasca viata cu o luna, o saptamina sau chiar o zi, sotii Junc au puterea de a cheltui cea mai mare parte din pensia de 2.900.000 lei pentru fetita lor de 9 ani. Doi oameni ce par mai putin speriati de moarte decit de faptul ca fetita pe care au infiat-o in urma cu cinci ani ar putea ajunge din nou intr-un centru de plasament. "De doi ani nu am mai fost la Iasi sa-mi fac tratamentul pentru cancer. Nu am mai fost pentru ca pur si simplu nu am mai avut bani de drum. Medicamentele pentru inima le-am injumatatit, ca sa-mi ajunga pentru mai mult timp. A fost decizia mea, pentru ca trebuia sa facem economie. Atunci cind iti asumi sa cresti un copil si esti lovit de necazuri, greutatile trebuie sa le infrunti tu, ca parinte, si sa protejezi cit mai mult copilul. Asa gindesc eu", spune cu simplitate Tamara Junc. Femeia, care locuieste cu sotul si fiica in Horlesti, are 51 de ani si sufera de trei ani de cancer la sin. De altfel, unul dintre sini i-a si fost operat. Trei ani in care toata viata lor a fost data peste cap. Singura lor bucurie a fost Cristina Paula. Cind au vazut-o, fetita avea patru ani. Spun ca au simtit dintr-o privire ca este copilul pe