Ajuns la vârsta de 92 de ani, actorul Dan Nasta are multe de povestit. O viaţă întreagă a adunat opere de artă, ajungând să aibă una dintre cele mai valoroase colecţii din România. A acceptat să ne primească în casa sa ca un muzeu şi să vorbim despre tinereţea sa şi despre perioada în care a strâns lucruri de o valoare inestimabilă.
● Jurnalul Naţional.: Domnule Nasta, ştiu că aţi început să colecţionaţi carte veche şi artă încă din anii ’30...
● Dan Nasta: Proveneam dintr-o familie cu stare materială bună, aşa că mi-am permis să încep încă din adolescenţă să îmi cultiv pasiunea de colecţionar. Am început cu cărţi şi timbre, în care îmi investeam banii de buzunar daţi de părinţi. În timp, am trecut la icoane, mobilă şi obiecte de artă.
● Aţi avut "antecedente în familie" cu colecţionari celebri?
● Vara primară a mamei mele, Alexandrina Ecaterina Ionescu, fusese căsătorită cu Take Ionescu, ministru de Externe, politician şi avocat de succes. Lui Take, care era bogat, îi plăcuseră lucrurile frumoase, arta. Aveau o vilă superbă la Sinaia, plină cu tablouri, făcută după un plan arhitectonic englezesc. Mai avea o casă frumoasă în Bucureşti, unde e acum Institutul de Folclor, de lângă Casata, în spatele Magazinului Leonida. Era o vilă de tip italian foarte frumoasă. Aici am prins, mergând în vizită, gustul pentru mobilierul stil, tavanul era sculptat. Aveau un pian Steinway, foarte scump, şi mobilier de epocă, italian şi franţuzesc. M-a impresionat în sufragerie o masă din piatră, cu stâlpi sculptaţi, o operă de artă în sine. Cred că s-a ales praful de tot, fiindcă mătuşa mea a vândut casa statului, cu ghinion, chiar înainte de stabilizare, deci nu s-a ales nici cu banii. Mai avea o vilă frumoasă pe Kiseleff, care cred că mai există şi acum, ruinată. Ea a intrat după 1990 în posesia unei bănci, care cred că vrea doar terenul.
● Un
