În America începutului de secol douăzeci, un conflict ca acela de la Pungeşti s-ar fi rezolvat simplu. Compania şi-ar fi pus, întâi, bătăuşii la treabă, apoi - dacă pumnii, picioarele şi bâtele n-ar fi dat rezultate – ar fi chemat un detaşament de şerifi cu puşti şi, eventual, o mitralieră, care ar fi făcut, cu siguranţă, curat. Istoria Statelor Unite este presărată cu confruntări sângeroase între companiile miniere şi minerii care încercau să se organizeze şi să obţină condiţii umane şi sigure de muncă, cea mai cunoscută fiind Bătălia de pe Muntele Blair, din august 1921, în care au murit peste 100 de mineri. Cea de care americanii nu sunt deloc mândri este Masacrul de la Ludlow, din aprilie 1914, când Garda Naţională Colorado a deschis focul asupra unei tabere de mineri grevişti, omorând 25 de persoane, între care două femei şi 11 copii.
Dar vremurile acelea crâncene au apus, iar, astăzi, conflictele de orice natură între cetăţeni şi corporaţii sunt purtate prin avocaţi, la tribunal, cu citaţii pe post de gloanţe. Nu peste tot se poartă însă soluţia civilizată. De exemplu, în Delta Nigerului, parţial distrusă de deversările de petrol din conductele companiilor care operează în zonă. Aici, în 1998, soldaţii nigerieni au fost transportaţi cu elicopterele Chevron împotriva activiştilor care luaseră ostatici câţiva angajaţi pe o platformă petrolieră. Militarii au împuşcat doi manifestanţi. Zece ani mai târziu, Chevron a câştigat, în SUA, procesul deschis împotriva sa de familiile victimelor, afirmând că forţa armată era necesară şi nu a făcut nimic greşit. Pungeşti este însă o localitate dintr-o ţară membră UE, sătenii doboară garduri, Chevron depune plângere pentru distrugere, iar jandarmii, având ordin să păzească bunurile corporaţiei, dau şi ei în cine apucă. Suntem, aşadar, departe de Nigeria şi mai aproape de Argentina. În august anul acesta, poliţia a
