După un an de la îndepărtarea echipei H.-R. Patapievici-Tania Radu-Mircea Mihăieş, susţinătorii acestora (şi nu numai ei) au un motiv de satisfacţie, deocamdată platonică: imediat după vizita în Germania a premierului Victor Ponta, noul director al ICR, Andrei Marga, a fost adus în situaţia de a-şi prezenta demisia înainte de votul demiterii sale în plenul Senatului. Şi fără a mai aştepta eventuale explicaţii din partea decidenţilor – necesare, desigur, dar inutile. Anunţul prim-ministrului privind „neregulile“ de la vîrful instituţiei şi disfuncţionalităţile din relaţia cu Ministerul de Externe şi cu Ministerul Culturii au reprezentat semnalul public al debarasării de triumviratul Marga-Gârbea-Simon. A urmat procedura de urgenţă executată de Biroul Permanent al Senatului, în subordinea căruia se află, de anul trecut, ICR. Că avem de-a face cu o demitere din raţiuni politice, nu „tehnice“, e atît de limpede, încît nici nu mai merită făcută vreo demonstraţie. Iar invocarea de către Comisiile de Cultură din Senat a netrimiterii unor rapoarte financiare în timp util e aproape comică. Pînă şi unii analişti de casă ai Cotrocenilor au ironizat maniera. A specula prea mult pe marginea unui eventual „troc“ politic între PSD şi PNL pentru conducerea CNAS ar fi, de aceea, naiv, deşi măsura va fi fost necesară pentru temperarea reacţiei liberalilor. Cauza demiterii se află în altă parte. Sau în alte părţi. Urmărind ecourile din presa „quality“, am constatat fără surprindere, în afară de comunicatele de rigoare ale demişilor, o cvasitotală lipsă de reacţii în apărarea lor şi privilegierea punctului de vedere al comentatorilor anti-Marga – majoritatea, aceiaşi cu susţinătorii „hard“ sau „soft“ ai liniei lui Traian Băsescu. Punctele lor de vedere, propagandistice pro domo şi stereotipe cu asupra de măsură, nu mai surprind de mult, şi n-aş vrea să insist asupra lor. Cu atît m