Cel care nu citeşte cărţile potrivite fiecărui anotimp al tinereţii pierde totul
Unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie, Horia Gârbea, este un veşnic îndrăgostit de lumea "cavalerilor florii de cireş". Despre Constantin Chiriţă şi despre "Cireşarii", cel mai iubit roman pentru adolescenţi care s-a scris vreodată în literatura română, am stat de vorbă cu Horia Gârbea, prefaţatorul ediţiei care apare astăzi în colecţia BPT.
● Cine mai are nevoie azi de Cireşari? Ce şanse mai au "cavalerii florii de cireş" în epoca jocurilor pe calculator?
● Experimentul "Cireşarii" a izbutit în epoca în care a fost creat, dar o carte bună pentru copii rămâne o carte bună vreme de secole, mai ales dacă o citesc şi adulţii. Faptul că azi este cu totul imposibil ca un adolescent să coboare mile întregi, pe o plută, pe Mississippi nu anulează nicicum farmecul poveştii lui Huckleberry Finn. Oricare dintre noi ar renunţa la confortul urban pentru a le repeta experienţa. Destinul cireşarilor nu s-a încheiat o dată cu jocurile în reţea. Mai degrabă un programator iscusit ar scoate bani creând un joc în care consumatorul să devină "cireşar" şi să
pornească într-o aventură speologică ori pe urmele "Fetei în alb".
Întrebat de mine, în faţa unor rafturi cu cărţi pentru copii, ispititoare prin diversitate, ce carte şi-ar dori, fiul meu (3 ani şi jumătate) mi-a răspuns răspicat: "O carte cu monştri!". Cărţile "cu monştri" pot captiva copiii şi tinerii, constituie o alternativă pe care libertatea se cuvine să le-o ofere. Dar eroismul şi binele structural, victoria asupra naturii potrivnice şi rezolvarea enigmelor sunt proprii oricărui om, mai ales tinerilor.
● Vă amintiţi prima dumneavoastră întâlnire cu "Cireşarii"?
● Sigur, n-o p
