Valentin Capotă este printre singurii practicanţi de slacklining din ţară. Acest sport, nou în România, presupune mersul pe o coardă legată între două puncte fixe. Deşi seamănă cu mersul pe sârmă, este mult mai dificil din cauza balansului corzii, care nu stă perfect întinsă.

Valentin practică acest sport de aproape doi ani, în multe locuri din Capitală. Bărbatul îşi ia coarda lungă de 25 de metri şi o fixează oriunde între două puncte fixe. De data aceasta, a ales să o monteze în parcul Herăstrău.

Deşi afară sunt aproape zero grade Celsius, bărbatul se dezbracă în pantaloni scurţi şi în tricou şi începe încălzirea fizică. Îşi fixează coarda, pe care o prinde cu chingi de doi copaci, la o distanţă de 1,5 metri de pământ. Se asigură că este întinsă cât mai mult, pentru a nu se balansa prea tare. Montarea ei nu durează mai mult de 15 minute. Se urcă cu grijă pe ea şi astfel începe traseul.

Totul ţine de concentrare

Coarda se balansează uşor sub greutatea bărbatului, dar nu reuşeşte să-l dezechilibreze. Primul pas este cel mai greu.

„Slackliningul presupune un exerciţiu de concentrare. Echilibrul îl deţii doar dacă faci fiecare pas cu atenţie şi coordonezi mişcările picioarelor cu respiraţia. Frumuseţea acestui sport constă tocmai în dificultatea cu care avansezi“, explică Valentin.

Bărbatul s-a obişnuit cu privirile curioase ale bucureştenilor ieşiţi la plimbare în parc, care nu înţeleg prea bine ce încearcă să facă.

Mai dificil decât mersul pe sârmă

„Mersul pe coardă se aseamănă foarte mult cu mersul pe sârmă, dar prezintă un element de dificultate în plus deoarece coarda nu este rigidă şi se balansează“, spune Valentin.

Cu toate că acest sport se practică în perioadele mai calde din an, Valentin îl practică chiar şi în timpul iernii. „Când plouă sau ninge este aproape imposibi