Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră ştiu cine este Cesar Millan. Pentru cei care nu ştiu este unul dintre cei mai buni specialişti din lume în studierea comportamentul câinilor, iar primul sfat pe care îl dă e ”nu trata câinele ca pe un om, el este şi va rămâne un animal”. Instinctual, luptă pentru supravieţuire, devine teritorial şi se comportă ca veritabile fiare de pradă. Nu întâmplător o parte importantă în dresarea unui câine este recompensa, acea bucată de mâncare care i se oferă când a învăţat o comandă.
În devenirea sa de ”cel mai bun prieten al omului” rolul decisiv nu l-a avut câinele, ci omul cu care animalul s-a ”înhăitat” pentru a supravieţui.
Poate vă întrebaţi ce rost îşi are o astfel de discuţie în condiţiile în care necazul e cât casa, când un copil de doar patru ani a sfârşit în chinuri groaznice mâncat la propriu de maidanezi. În acest război al speciilor, omul putea interveni decisiv în a restabili echilibrul firesc.
Înainte de a arunca responsabilităţi, câteva întrebări s-ar impune:
1. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de câini, aţi luat unul de pe stradă, l-aţi băgat în casă sau în curte?
2. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de animale, aţi lăsat un câine pe stradă sub pretextul că ar fi chinuit într-un apartament?
3. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de câini, atunci când vi s-au demolat casele, v-aţi luat câinii la bloc?
4. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori de câini, nu v-aţi sterilizat căţeaua, iar când a făcut câini i-aţi abandonat pe stradă sau pe la porţile oamenilor?
5. Câţi dintre dumneavoastră, neiubitori de câini, aţi apelat la autorităţi pentru a lua măsuri cand aţi întâlnit câini agresivi sau aţi văzut vecinul că-şi abandonează animalul pe stradă?
6. Câţi dintre dumneavoastră, iubitori şi neiubitori de câini, i-aţi votat în continuare politicienii care nu au făcut nimi