Numele Coroi imi evoca, totdeauna, anii de saracie, disperarea si nenorocirea de atunci. Dar ma feresc sa blestem pe cei ce-mi fac rau. Daca am puterea de sugestie a mamei mele? Titlul de mai sus reprezinta primul vers dintr-un cintec popular, un fel de balada, pe care am auzit-o in timpul copilariei mele pe Valea Jijiei si care mi-a patruns adinc in memorie. Evoca faptuirile unui haiduc, bandit, hot iubit de popor, care lua de la bogati si da la saraci, Coroi. Mi se pare ca se mai cinta si acum. Coroi s-a nascut intr-un sat din preajma falnicei paduri Guranda, situata intre Prut si Jijia, intre Stefanesti si Trusesti. La primaria comunei Durnesti exista registrul in care e inscrisa data nasterii lui Gheorghe Coroi, dar nu se stie nimic despre moartea lui. Nu exista nicaieri date despre disparitia sa, desi - indiferent unde a murit cineva - informatia trebuia comunicata la locul de nastere. Cind a murit, unde, in ce imprejurari? Exista, in schimb, o istorie orala despre personajul Coroi si evocari ale unor jurnalisti, mai vechi sau mai noi, despre acest, sa-i zicem, erou popular. Coroi actiona pe o arie larga, nu numai in locurile natale. O femeie care a relatat fuga familiei sale spre Romania, dupa ce a fost cedat tinutul Hertei, istoriseste cum, in padurile pe care le strabateau, le-a aparut in cale Coroi; au aflat ca-l dijmuise pe preotul lor din sat, care se retragea spre Dorohoi cu o avere considerabila, aur si odoare bisericesti. Chiar el le-a relatat. In padurea de fag de pe Dealul Holmului din Flaminzi, pe drumul Hirlau-Botosani, exista o piatra impresionanta, prelucrata pentru a servi ca masa, altar sau loc de dezbateri unei societati de ortaci si care se cheama Masa tilharilor. Oferea vizibilitate asupra vaii, loc perfect pentru a observa carutele cu marfuri care circulau intre cele doua localitati. Un jurnalist din Botosani scrie cu inspiratie: „se inalta