Despre bătălia pentru minţile noastre Ritualul democratic al alegerilor este momentul în care puterea se reconfirmă, îşi afirmă legitimitatea. Chiar dacă unele chipuri se schimbă, structura politică a unei democraţii are nevoie de acest ritual al spălării păcatelor, puterea nu mai este simplă putere, ci devine voinţa poporului. O dată la patru ani, puterea coboară printre noi, ne inundă prin televizoare. Televiziunea e spectacol, imaginea împinge politica spre simbolizare, iar simbol poate deveni aproape orice: cartier şi piaţă, armată şi biserică. Simboluri au fost fabricile, locatarii, pensionarii, copiii. Politicianul se filmează alături de aceste elemente şi vrea să ne transmită indirect cîte ceva. Programele au trecut pe locul doi, doar un procent de 19,4% dintre apariţiile din emisiunile de publicitate electorală au avut în conţinut elemente programatice. Pentru a nu ne plictisi cu vizitele candidaţilor în piaţa Sălăjan sau la Faur S.A., mă voi referi la cele mai spectaculoase elemente. Deşi au existat interdicţii în acest sens, unii candidaţi tot nu s-au putut abţine să nu profite de potenţialul de încredere reprezentat de armată. Într-un clip care a fost difuzat de foarte multe ori, aparţinînd Uniunii Forţelor de Dreapta, pe lîngă alte elemente cu înaltă încărcătură simbolică, au fost inserate şi imagini cu soldaţi defilînd, peste care se suprapune sonor cuvîntul "ordine" făcînd parte dintr-o enumerare cuprinzînd principalele principii ale dreptei. Cam acesta este regimul armatei, ne arată cîte puţin şi ne promite mai mult. Un caz aparte şi singular în care armata ca element simbolic a fost folosită explicit este cel al candidatului PD la primăria Constanţei, Ioan Oscar Beneş. Fost colonel, acesta şi-a concentrat campania în special pe specularea trăsăturilor ofiţerului de carieră vehiculate în imaginarul popular: hotărîre, fermitate, cinste, loialita