Desfăşurările de forţe şi evenimente legate de „Trofeul Calităţii“ au transformat acest proces într-un „Stalingrad“ al justiţiei. Trupele coaliţiei conduse de Hitler nu şi-au mai revenit din şocul dezastrului de la Stalingrad.
Cei care vor prin toate mijloacele condamnarea lui Năstase nu se sfiesc să dea acestui proces o miză nefirească şi nemaiîntâlnită în realitatea ultimilor ani. Năstase a fost definit, chiar de acuzatorii de la DNA în rechizitoriul „Trofeului Calităţii“, „un simbol al corupţiei“, caracterizare ce excede cadrului juridic oferit de lege. De altfel, „scriitorii“ lui Morar nu s-au dat în lături să constituie un colectiv de redactare care a preluat sintagme, argumente, formulări, teze din „şcoala de gândire“ a macoveismului. Plimbate prin spaţiul public al dezbaterilor de partid (PDL), ele devin în rechizitoriul translat apoi de Matei Ionuţ – judecătorul Cămătarilor – motivaţie pentru condamnare.
DNA a avut o sarcină foarte clară – să-l înfunde pe Năstase. După 2004, era „peştele cel mare“, trofeul cel mai de preţ al vânătorilor de corupţi, ofranda pe care o puteau depune pe treptele de la Cotroceni şefului care numea şi stabilea ierarhiileîn aparatul de Justiţie. Totul pentru front, totul pentru victorie! – a fost deviza stalinistă instaurată ca regulă de lucru în DNAîn cazul Adrian Năstase, adversarul lui Băsescu Traian, de la scara blocului până la prezidenţialele din 2004.
După ani de terfelire a „acuzatului“, de percheziţii, ascultări, interceptări, delaţiuni a ajuns ca acest „Trofeu al Calităţii“ să fie un capăt de drum. Pentru DNA este ultima şansă de „victorie“; altceva nu mai poate căuta, lui Năstase nu i-a rămas nimic necercetat, de la termopane, ouă, tablouri, faianţă.
Am scris de câteva ori despre acest dosar şi repet convingerea fermă pe care mi-am făcut-o: nu sunt elemente, probe, declaraţii, în