Asistăm, astăzi, nu doar la o reconfigurare a polilor centrali ai lumii, dar şi la o redesenare a zonelor periferice.
Summitul G20 recent încheiat a accentuat tendinţa ultimilor ani: statele „periferice" (emergente) încearcă să ajungă la butoanele centrale ale afacerilor globale. Din cauza marilor orgolii ale unor lideri mici, dar şi a lipsei viziunii despre evoluţia globalităţii, Uniunea Europeană poate pierde această şansă şi se poate trezi în postura de a se zbate să nu intre în zona periferiei.
Citiţi şi:
Barack Obama, în dificultate la reuniunea G20
Germania apără China în „războiul valutelor“
„Concertul" mondial G20 şi-a încheiat sesiunea de la Seul. Rezultatul este minor. „Cei 20" au dat temă FMI să întocmească un ghid al indicatorilor dezechilibrelor globale. Iar şeful FMI a constatat că acest summit G20 a fost primul „post-criză". S-a şi observat că în locul cooperării şi coordonării a prevalat competiţia statelor. Chiar înainte de a se reuni la Seul, liderii celor mai importante state ale lumii au etalat avantajele competitive ale ţărilor lor, semnalând că intenţia lor era de a se repoziţiona individual în viitorul sistem internaţional şi nu de a propune soluţii comune la problemele globale. Şi în timp ce statele G20 şi-au urmărit interesele distincte, Uniunea Europeană - o structură de state - a tăcut cu distincţie. „Vedeta" europeană la Seul a fost preşedintele Franţei care, preluând preşedinţia G20, spera să devină, în 2011, organizatorul lumii.
CENTRU ŞI PERIFERIE
Puterile secolului al XX-lea au fost cel mai tare zguduite de recenta criză economică internaţională. Acum, poziţia lor centrală în sistemul internaţional este şubrezită, iar alte „puteri emergente" caută drumul spre scena centrală a relaţiilor internaţionale. Bătălia pentru centralitate în politica internaţională are ca vârfuri de lance