În holul hotelului din Poiana Braşov unde au fost cazaţi steliştii este muzică. Jucătorii ies rând pe rând din restaurant şi îşi comandă câte o apă în recepţie, sunt fericiţi că e ultima seară la munte. Apare şi "coach", îmbrăcat în treningul cu sigla clubului. Nebărbierit şi puţin îngândurat. "Am avut o şedinţă cu Aron Huzu, ne-a arătat nişte faze video şi ne-a spus la ce să fim atenţi în retur", spune cel poreclit "Iliesta". După nouă zile de cantonament, are o foaie în mână cu rezultatele jucătorilor. Se gândeşte unde mai trebuie să lucreze cu fiecare, ce formule de joc să folosească în meciurile amicale, pentru că nu vrea să fie surprins de Steve McClaren, viitorul adversar. Totuşi, după primul cantonament este mulţumit. În primul rând, pentru că a prins această perioadă de pregătire şi totodată pentru că jucătorii au reacţionat foarte bine la cererile lui.

Care ar fi realizarea celor patru luni petrecute la Steaua?

Cel mai important este că am reuşit să obţin o unitate de grup. Fără aşa ceva nu poţi obţine rezultate. În primul rând, i-am apropiat pe jucători de staff-ul tehnic, după care i-am împrietenit între ei.

Cum erau când aţi venit şi cum sunt acum?

Era o echipă tristă, una care îşi dorea foarte mult, dar se bloca în unele momente. Relaţiile dintre ei nu erau cele mai bune şi echipa nu putea progresa.

Existau conflicte între jucători?

E mult spus conflicte, poate nişte tensiuni.

"La Săcele ne-am cunoscut mai bine"

Cum le-aţi rezolvat?

Am avut multe discuţii individuale cu ei şi multe altele colective. În plus, m-au ajutat foarte mult şi rezultatele bune, asta le-a dat încredere în ei şi uşor-uşor au început să îşi rezolve şi problemele.

La puţin timp după ce aţi venit, s-a organizat acel cantonament la Săcele.

Da, exact. Motivul principal a fost