Anunţa mai deunăzi că a sărit pragul de 500 de milioane de utilizatori. Tot deunăzi, fondatorul celei mai puternice reţele de socializare, Mark Zuckerberg, s-ar fi întîlnit chiar în 10 Downing Street cu prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron.

Tema mare a discuţiei ar fi fost modul în care poţi aduce mai aproape publicul britanic de agenda politică a cabinetului de la Londra. Cu ajutorul Facebook, desigur. Mai multe informaţii cu privire la întîlnirea cu pricina nu prea există, însă – şi aici e frumuseţea situaţiei – unul dintre oficialii care ar fi participat la eveniment a scris pe Twitter că tînărul Zuckerberg ar fi „un tip realmente inteligent, cu idei bune legate de promovarea pe Internet a politicilor publice“. O confirmare a întîlnirii, adicătelea. În plus, David Cameron şi Mark Zuckerberg s-ar fi conversat ulterior prin video-chat pe aceleaşi chestiuni. Prim-ministrul în costum şi cravată, Zuckerberg într-un tricou obosit şi cu ochii umflaţi de somn. Cum imaginea celor doi era de la brîu în sus, multă lume se întreba amuzată dacă vreunul dintre ei (şi care mai ales) avea sau nu pantalonii pe el.

S-a scris şi se va mai scrie mult şi bine despre puterea şi influenţa Facebook (şi, în general, a reţelelor de socializare). Despre cum schimbă acestea chestiuni esenţiale în relaţia cu celălalt. Despre cum tot ce părea bătut în cuie în problemele legate de comunicarea umană se răstoarnă cu fundul în sus. Schemele alea cuminţi pe care le învăţam la şcoală cu emitentul-mesajul-receptorul de mesaj şi altele asemenea devin confuze definitiv şi poţi ajunge mult mai repede la informaţia propriu-zisă parcurgînd drumul invers. Adică de la receptor la mesaj. Şi asta pentru că receptorul ăla, care are cont pe Facebook, e persoană publică şi are catralioane de prieteni.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La po