M-a speriat un ziarist. Unul tanar, blond, cu ochelari, baiat de Bucuresti. Cum a reusit sa ma sperie? Simplu: aparand la televizor si dandu-si cu parerea. Mai exact, vorbind despre consecintele unei eventuale mariri de salarii, ca urmare a cerintelor profesorilor romani aflati actualmente in greva. Aceste consecinte ar insemna, dupa parerea junelui dambovitean, declansarea unei inflatii masive, inflatie care sa ne dea peste cap toate planurile macro si microeconomice.
Cum s-ar produce fenomenul? Iarasi simplu. S-o luam, asadar, pe puncte:
Unu. S-ar "rupe" niste bani de undeva, lasand un gol in minutioasele elaborari de programe si proiecte care ne vor aduce nu peste multa vreme laptele si mierea cele de mult asteptate.
Doi. Hardaul de bani ar ajunge in buzunarele dascalilor infometati. Care dascali s-ar raspandi intr-o clipa, ca lacustele, prin supermarket-uri, minimarket-uri, librarii, restaurante, sali de internet, sali de jocuri mecanice, piete agroalimentare, teatre, filarmonici, cinematografe, reusind sa rada tot ce se mai gasea prin rafturile unora dintre institutiile mai sus citate si sa creeze o panica mai ceva ca la Boston in aniii '30. Facand sa scada puterea de cumparare a romanilor la sfert. Inclusiv puterea lor proprie de cumparare, care, cu bani mai multi, s-ar dovedi repede mai mica.
Trei. Urmarind de la distanta toata aceasta degringolada, greii Europei, factorii de raspundere din UE, si-ar pune mainile in cap. Dupa care, ar concluziona: fara calici in paradisul nostru!
Si ar urma o salvgardare la patrat.
Dupa tot acest expozeu, o idee a junelui. Nu o noutate. O idee reluata. Sa lasam banii de salarii ai profesorilor asa cum sunt. Cifra prevazuta de buget. In schimb trebuie scazut, rapid si drastic, numarul profesorilor. Afara cu suplinitorii! La-mpins vagoane! Banii cu care erau platiti suplinitorii se
