A fost a zecea editie a Festivalului Transilvania, iar aniversarea a coincis cu 10 ani de, pardon de expresie, nou val (cineastilor cu pricina nu le place aceasta sintagma). "Filmul care a deschis noul val nu a fost Marfa si banii, ci Reconstituirea", a declarat ritos Cristi Puiu pe scena galei de inchidere, desi cronologic, doar din 2001 incoace filmele romanesti realizate de tineri cineasti au capatat o forma si un continut anume. Festivalul Transilvania a avut in acest an o incarcatura speciala, pentru ca a reusit sa-l aduca la Cluj-Napoca pe Lucian Pintilie, tatal Noului Cinema Romanesc. A proiectat cele zece filme ale acestuia, iar la citeva dintre ele cineastul a venit pentru a discuta cu publicul (cu ironia caracteristica, dar mult redusa). De obicei reticent cu aparitiile publice, Lucian Pintilie a fost o fiinta sociala cit pentru citiva ani. Iar ce a spus la gala de inchidere, cind a primit din miinile lui Corneliu Porumboiu Premiul de Excelenta, pentru unii a sunat ca gluma sau ironie, dar mie mi s-a parut o recunoastere generoasa si, de ce nu, o predare publica de stafeta: "Nu stiu daca premiul acesta e pentru mine sau pentru Corneliu. Daca e pentru mine, atunci va multumesc". In spatele lui, Corneliu Porumboiu parea stinjenit. Marin Karmitz si Jacqueline Bisset - da, Michael York - nu La TIFF a venit pentru prima oara si prietenul lui Lucian Pintilie, Marin Karmitz. Emigrat din Romania la virsta de 9 ani, in 1947, acesta a acceptat invitatia Festivalului Transilvania probabil si pentru ca Lucian Pintilie urma sa vina. Nu are o relatie strinsa cu Romania, unde a mai fost de doua ori in anii ‘90, cind l-a coprodus pe cineast. Masterclassul pe care l-a tinut a fost foarte interesant. Sa afli de la unul dintre cei mai respectati producatori de film europeni si de la unul dintre cei mai mari distributori de filme si exploatatori de sali din Franta ca "trebuie