O singură femeie din Foleşti mai coace şi usucă prune pe vatră, operaţiunea fiind una anevoioasă.

Chiar dacă în ultima perioadă românii au început să aprecieze produsele ecologice, în lumea satului au mai rămas foarte puţini cei care ştiu cum se usucă prunele, merele sau perele pentru a fi gătite pe timpul iernii şi nu numai.

Din nefericire, foarte puţine femei se mai ocupă în zilele noastre de coacerea şi uscarea poamelor în vatră. Fevronia Ganea, o localnică din satul vâlcean Foleştii de Sus, povesteşte că a învăţat cu foarte mult timp în urmă, de la mama ei, cum se fac poamele.

Bunica Fevronia aranjează prunele uscate

„Sunt mai multe metode, dar cea mai apreciată este coacerea prunelor pe gratie în cuptorul de cărămidă. Prunele trebuie să fie alese cu grijă, să fie spălate şi curăţate. Se face focul în vatră şi se aşează gratia cu prune în cuptor, pe jar. Din timp în timp în timp, se învârt prunele uşor pentru a nu se arde”, povesteşte bunica Fevronia. Pentru a coace un cuptor de poame, tanti Fevronia poveteşte că „pierde” cam o zi întreagă. „Trebuie să ai mare grijă şi să păstrezi temperatura constantă, iar focul cât mai mic. De fapt, acesta este secretul poamelor bine făcute: perpelirea pe îndelete”, adaugă Fevronia Ganea.

Pentru ca poamele să fie gustoase, trebuie perpelite pe îndelete

Mâncare de post din prune uscate şi orez

Bătrâna spune că în trecut, gospodinele de la ţară foloseau ca bază la mâncăruri, prunele uscate. „În zilele de post, mai ales când aveam foarte mulţi oameni care munceau la câmp, obişnuiam să gătesc mâncare din prune uscate cu orez. Era o mâncare delicioasă şi foarte sănătoasă”, îşi aminteşte tanti Fevronia. O altă modalitate de păstrate a fructelor pentru iarnă era transformarea acestora în poame. Merele, perele şi chiar prunele erau spălate, tăiate în felii şi uscat