Deşi a locuit într-un orfelinat încă de la nouă ani, Giulia Lukács nu a renunţat la visul ei, acela de a studia la o facultate. A venit la Cluj să studieze arhivistica fără să aibă vreun ban în buzunar. Acum trăieşte din bursa de studiu pe care o obţine. Chiar dacă suma este infimă, Giulia Lukács spune cu modestie că nu-i lipseşte nimic.
„Când am zile proaste, mă mai gândesc oare de ce mie, de ce eu. În rest, refuz să mă gândesc la toate nenorocirile care mi s-au întâmplat”, aşa îşi începe povestea Giulia Lukács, o studentă în anul al treilea la Facultatea de Istorie.
Aparent, este o apariţie firească în rândul studenţilor din Cluj. În spatele unei figuri blânde şi a unei atitudini modeste se ascund însă zeci de bătăi şi o adolescenţă privată de iubirea celor, povestea unei luptătoare, aşa cum ea însăşi se caracterizează.
Bătăi, lacrimi şi un înger păzitor
Ochii i se scufundă în lacrimi de fiecare dată când îşi aminteşte împrejurările în care a rămas orfană. Chiar dacă au trecut mai bine de 14 ani, îi este aproape imposibil să vorbească despre ce li s-a întâmplat păriniţilor ei. Născută la Oradea, Giulia a rămas orfană încă la nouă ani, după ce mama ei s-a sinucis, iar tatăl a fost omorât. Iniţial a locuit la un orfelinat din Beiuş, pe urmă a fost transferată la centrul de plasament al Fundaţiei „Sfântul Francisc” din Deva.
Aici au urmat zeci de bătăi şi internări în spital, însă preferă să vadă mereu doar partea plină a paharului „A trebuit să mă adaptez repede situaţiei. Eşti nevoit în astfel de momente să-ţi creezi urgent propria lume. Eram de multe ori bătută de alţi copii şi, fiind un copil bolnav, eram de multe ori în spital. Am avut şi acolo un înger păzitor, pentru că oamenii pe care-i cunoşteam în spitale, mă luau în vacanţe la casele lor”, rememorează tânăra.
175 de lei, bani pe o lună
Chiar dacă mulţi dintre o
