Ai de trimis niste bani din Bucuresti in alta localitate din tara. Acum, imediat, deoarece destinatarul are nevoie sa-i ridice instant. Si cel mai la indemana iti este Posta Romana. Mai precis, oficiul postal numarul 58 din Drumul Taberei de la Favorit.
-Buna ziua, doamna stiu ca aveti un serviciu prin care se pot trimite bani in alta localitate si ajung imediat la destinatar. -Mda, online. Trebuie sa completati un formular. -Pai n-aveti dumneavoastra unul? -Nu. Va luati din sala.
Luat, dar n-am pix. Vechea problema, sunt unii oameni la care nu gasesti niciodata pixuri. Ma intorc la doamna de la ghiseu.
-Nu va suparati, doamna, n-aveti sa-mi dati si mie un pix? -Ba da, 5 lei.
Pauza.
-Adica inchiriati pixul cu 5 lei? -Nu. Vi-l vand. -Pai mie nu-mi trebuie decat sa completez si eu formularul asta, ca am pixuri. Acasa. -5 lei. -Cum doamna, 5 lei un pix? -Dumneavoastra aveti nevoie de pix, nu eu. -Bine doamna, ma duc in alta parte, la o banca o fi mai usor.
Din sala, o doamna vine langa mine si-mi spune ca are pix si mi-l imprumuta. Multumesc politicos, completez mandatul online si-l inmanez doamnei de la ghiseu.
-N-ati completat numarul oficiului din localitatea unde trimiteti banii. -Doamna, dar de unde sa-l stiu, nu e treaba dumneavoastra? -Nu. Este un registru in sala, va duceti, cautati si scrieti numarul oficiului.
Pftiu, mama mea. Ma duc in sala, gasesc numarul oficiului, dar n-am cu ce sa-l scriu. Si doamna care mi-a imprumutat mai devreme pixul a plecat. Rog alta doamna daca are sa-mi imprumute si mie pixul.
-Am un pix, dar ma grabesc si nu pot sa vi-l imprumut, imi cer scuze.
Ma duc din nou la doamna de la ghiseu. Nu stiu de ce, dar imi vine extraordinar de greu sa platesc un pix de care am nevoie doar un 1 minut. Incerc sa ma conving ca nu-i asa mare problema, c