Constantin Ştefan, un bărbat de 52 de ani din localitatea sibiană Cisnădie, oferă în fiecare zi o adevărată lecţie despre voinţă, ambiţie şi supravieţuire.

Fost muncitor la fabrica de covoare din localitate, bărbatul a făcut un preinfarct în anul 1996, după care organismul lui a început să fie măcinat de o boală cumplită, sindromul raynaud, maladie care macină extremităţile şi care duce în timp la amputare.

Primele semne au fost la degetele de la picioare, iar primul moment cumplit a venit în 2002, când medicii i-au amputat piciorul drept. Au urmat în 2003 degetele de la mâini, iar în 2005, piciorul stâng.

Dintr-un om normal, plin de viaţă şi unic întreţinător al unei familii cu 4 copii, s-a trezit asemeni unei legume, dependent de ajutorul soţiei.

“Eram muncitor la fabrica de covoare din Cisnădie, eram un om normal, am lucrat cot la cot cu ceilalţi muncitori. După ce a început să evolueze boala au fost chinuri de nedescris, nopţi nedormite, să ajungi să te rogi de doctori să-ţi amputeze mâini, picioare, soţia a trebuit să mă ducă la toaletă, să-mi dea de mâncare”, rememorează bărbatul.

Goblenuri fără degete

Din nevoia de a trece mai uşor peste suferinţă, s-a născut, pe un pat de spital, o pasiune cu siguranţă inedită pentru un om fără degete la mâini şi fără picioare. În spital, a început să coase goblenuri, prima dată o icoană, pentru ca în timp să ajungă la peste 50 de bucăţi, de dimensiuni diferite, peisaje sau icoane, toate făcute zeci de ore de muncă, ajutat de o pensetă mică, o forfecuţă şi foarte multă răbdare.

CLICK PE POZE PENTRU GALERIE FOTO

“Dacă nu începeam cu goblenurile nu rezistam, după ce m-am îmbolnăvit. Când m-am întors din spital, noaptea, când aveam dureri, mă trezeam, luam goblenul şi uitam de durere. Au fost zile când am lucrat şi peste 20 de ore, ne