Au trecut aproape trei săptămâni de la fenomenul apocaliptic consumat la Ocna Mureş. Pe lângă şocul absolut uman şi solidar cu locuitorii acestui oraş greu încercat – nu numai de mama natură, căreia i s-a scormonit letal prin măruntaie, ci şi de economia de avarie cu lipsurile de tot felul pe care le generează –, specialiştii au acum şi o tristă confirmare, şi anume că surparea a fost anticipată cel puţin cu 16 ani în urmă de şeful compartimentului de proiectare al Salinei Ocna Mureş: ing. Ioachim Badu.
Dânsul a conceput şi o hartă, care datează din decembrie 1994 şi este desenată de Valentina Sanislav. Perimetrul încercuit cu albastru reprezintă „delimitarea previzibilă a LACURILOR SåRATE la începutul secolului 1 din mileniul III”. Adică, prin anii 2000-2010. Cercul mic roşu ilustrează locul unde a fost supermarketul prăbuşit (inexistent în 1994, ridicat, se pare, pe locul unde a fiinţat un restaurant ce a fost demolat). În acest perimetru s-a forat după sare, până în 2006, pe trei câmpuri, cu sonde. Perimetrul delimitat roşu pe hartă reprezintă „limita probabilă a prăbuşirilor de teren în cazul repetării seismului din 3 octombrie 1880 ce a avut focarul în zona Gâmbuţ-Ozd, cu intensitatea seismică de gradul 7-8”. Din păcate, ing. Badu nu mai este printre noi. Confirmarea predicţiei sale – cel puţin o parte din aceasta – o primeşte dincolo de moarte. Şi nu numai fostul inginer de la Salina se aştepta la asta. Localnicii – cei mai în vârstă ,dar şi cei mai tineri – ştiu că centrul s-a dezvoltat în jurul unui şvaiţer. „Sarea ne-a ridicat, sarea ne prăbuşeşte”, concluzionează unii dintre ei, împăcaţi cu soarta.
Ocna Mureş s-a ridicat în jurul fostelor galerii ale minelor de sare care au funcţionat în zonă încă de pe vremea romanilor. În 1912, cea mai mare parte a vechilor mine de sare au fost inundate, provocând surpări ale tavanelor acestora,