Sobru, negru, cu simpla fotografie pe centru: numai un reflector pe stativ in fundal si in fata lui un manechin de vitrina vazut din spate, gol, asezat ca o papusa. in prim-plan, un soi de tabla alba, de scoala, in unghi de 30 de grade in raport cu oglinda scenei. Pe care e scris acest text: „Arta e orice te elibereaza“ (sau... „te face sa evadezi“, depinde de optiunea traducatorului)1.

Ceea ce am descris e coperta conferintei internationale dedicate relatiei dintre literatura si artele spectacolului, gazduita de tinarul Centru Interdisciplinar de Cercetari in Teatru si Teatralitate, institutie aflata sub patronajul catedrei de teatru (The Workshop Theatre) de la Facultatea de Engleza a Universitatii din Leeds.

Leeds? Un oras de nord englezesc (altfel spus, din centrul UK), nici mare, nici mic, cu doua enorme universitati, dintre care una pe un suport vechi de patru secole. Universitatea e un oras in oras, plina de parcuri, cu facultati si departamente aparent minuscule, daca n-ar fi deservite de o infrastructura solida, adesea coplesitoare. Fireste, cele mai noi cladiri (de val si aspect saptezecist) sint dedicate diverselor inginerii si au multe, multe etaje. Nu conteaza: Workshop Theatre, infiintat cu doar patruzeci de ani in urma, are drept sediu capela secundara a unei biserici de secol XVII, tipic anglicana (foarte asemanatoare cu cea din Bucuresti, de pe Pictor Verona colt cu Xenopol), cu doua etaje. Etajul de jos are doua mici studiouri utilizate ca sali de curs, etajul de sus e studioul central, cu gradene metalice, pentru numai o suta de locuri. Un altul, abia vizibil mai mare, e la etajul unu al cladirii centrale de peste drum. Tot peste drum, pe o straduta cu case roscate, pe care le-ai crede locuinte victoriene, in trei corpuri care comunica unele cu altele, facultatea-mama, cea de engleza, ale carei foaier si sala profesorala