Astăzi se împlinesc 101 ani de la naşterea unuia dintre cei mai influenţi economişti din istorie, Milton Friedman. Unul dintre cei mai capitalişti economişti ai omenirii. Chiar de ziua lui, Friedman a fost aruncat în aceeaşi găleată cu cei mai odioşi comunişti. (Oamenii respectivi oricum nu fac diferenţa între socialism şi comunism, dar asta este deja altă poveste.) Nu e doar o imensă confuzie ideologică pentru oricine are nişte minime cunoştinţe de teorie politică, ci şi o batjocură de neiertat la adresa oricui a avut de suferit din cauza comunismului.
Au apărut în spaţiul public românesc (în special pe Facebook) tot felul de reacţii violente de la oamenii „de dreapta” împotriva unei propuneri pentru a introduce in U.E. venitul minim garantat – “Unconditional Basic Income.” Auzim aceleaşi veşnice mantre: comunism, haiducie etc. Nu voi comenta acum cât de fezabilă este propunerea pentru Uniunea Europeană de astăzi. Voi comenta propunerea strict din perspectivă ideologică. Ce propune de fapt venitul minim garantat? Înlocuirea
- Da, există şi dezavantaje. Da, venitul minim garantat poate descuraja munca. Da, banii trebuie să vină de undeva. Aşa cum şi banii pentru serviciile secrete vin de undeva, apropo de recenta rectificare bugetară a Guvernului prin care SRI şi SIE au primit bani în plus în dauna Educaţiei, Muncii, Agriculturii, Transporturilor (!); cu ocazia asta am aflat şi de ce au fost „necesare” scandalurile cu Omar Hayssam. Cum şi miliardele irosite pe „autostrăzi” şi pe clientela politică trebuie să vină de undeva. Ca să nu mai vorbim găurile de milioane de euro – doar vârful aisbergului! – pe care oameni ca Pădureanu, Borcea, Becali şi Neţoiu le lasă in buget şi de care nu se plânge aproape nimeni.
- În acelaşi timp însă venitul minim garantat poate reprezenta o plasă de siguranţă pentru mare parte din populaţia Uniunii Europene, unde nu
