De curând, Discovery Channel a difuzat un documentar despre distrugătorul taifun care a lovit recent Filipine. Filmul, intitulat “Cel mai mare taifun din lume”, a prezentat în premieră absolută imagini filmate de echipe de ştiri aflate la faţa locului, dar şi opinii ale unor experţi în domeniu şi mărturii ale unor “vânători de furtuni” care au fost martorii oculari ai acestui cataclism.
Urmărind oră de oră taifunul Haiyan, acest program relatează povestea completă a fenomenului, explicând ştiinţific fenomenele care au dus la producerea sa. Documentarul special include şi interviuri cu experţi în climatologie, meteorologie şi oceanografie.
Printre aceştia s-a numărat şi Simon Boxall, doctor în ştiinţa Pământului şi oceanografie la Universitatea din Southampton, care a acordat un interviu cu acest prilej „României libere“.
Dr. Boxall, aş vrea să vă întreb dacă există vreo legătură între declanşarea acestor aşa-numite “superfurtuni” şi încălzirea globală?
Cu siguranţă. Este un fapt dovedit că oceanele s-au încălzit în ultimii 30 de ani. Monitorizăm în mod constant oceanele în adâncime şi la suprafaţă de multă vreme şi am constatat acest lucru: apa mărilor şi oceanelor Terrei s-a încălzit simţitor. Unul dintre factorii-cheie ai declanşării unui taifun sau ai unui uragan este tocmai o apă caldă. O astfel de furtună are nevoie pentru a se dezvolta ca temperatura apei să ajungă la 26,5-27,00 grade Celsius. Trebuie, pe de o parte, ca apa să fie suficient de fierbinte cât să dea taifunului energia necesară, iar, pe de altă parte, adâncimea acestui strat cald trebuie să fie suficient de mare, să se situeze cam la 50 de metri. Este evident deci că acţiunea poluantă a omului creşte temperatura apelor, lucru ce este propice apariţiei unor astfel de mega-furtuni. Cu cât vom turna mai mult gaz peste foc, cu atât vom avea de înfruntat taifunuri şi uraga