Cui îi mai pasă astăzi de cultura scrisă în România „băieţilor deştepţi“
• Politica de publicare a tinerilor scriitori este importantă pentru orice editură şi nu ţine seama de considerente financiare, ci mai curând de strategii • Sunt sute de localităţi în România unde cărţile nu ajung pentru că nu există librării
• România, invitat de onoare la Salonul de Carte de la Paris – un test dificil pentru viaţa editorială autohtonă
Cum afectează un alt an de recesiune economică vânzările de carte din România?
După trei ani de scădere continuă a producţiei editoriale, unul în plus aproape că nu mai contează. S-a ajuns deja la fundul gropii, la un nivel minim de vânzări. Mai precis, ne situăm pe ultimele locuri în statisticile europene privind „consumul“ de carte fără ca să se întrevadă vreun reviriment. Numărul editurilor s-a micşorat continuu, numărul apariţiilor editoriale noi, de asemenea. Tirajele au scăzut şi ele, ceea ce face din activitatea editorială una puţin atractivă pentru investiţii. Fiecare editură s-a adaptat cum a putut – reducându-şi personalul de specialitate, renunţând la unele contracte sau, pur şi simplu, intrând „în hibernare“. Au apărut ediţiile ieftine, multe fiind de o calitate îndoielnică în ceea ce priveşte traducerea şi redactarea, altele fiind de-a dreptul plagiate. Cam aici putem spune că ne situăm. Nici măcar statistici concludente la nivel naţional nu mai avem. Ultimele studii
în domeniu s-au realizat acum vreo 7-8 ani de către Asociaţia Editorilor din România. Lucrăm, cum s-ar spune, „pe orb“, cu nişte cifre estimative mai mult sau mai puţin subiective, chiar false uneori.
Spre ce genuri de carte se îndreaptă cititorii, atunci când puterea de cumpărare scade? Există vreo diferenţă între preferinţele lor în condiţii economice normale şi în condiţii de
