La aproximativ 40 de kilometri de Bucureşti, o legendă legată de controversatul domnitor Vlad Ţepeş, şi totodată o comoară a turismului românesc, se îneacă în apele lacului Snagov. Mănăstirea Snagov este situată pe o insuliţă, cu o suprafaţă de puţin peste trei hectare, în nordul lacului cu acelaşi nume. Acum este gospodăria şi universul stareţului Varahiil Bănăţeanul.

Călugărul Varahiil nu are când sta. Nici când stă de vorbă cu cei câţiva turişti ajunşi la mănăstire nu-şi poate opri ritmul obişnuit de zi cu zi: umple cu mir fiole minuscule, după ce potriveşte proporţiile de esenţă de la Sfântul Nectarie cu cele de ulei. Nici pe acestea nu prea mai are cui să le vândă pentru că puţini sunt cei care vin să viziteze mănăstirea.

Legenda

Mănăstirea Snagov a fost subiectul mai multor documentare ale televiziunilor străine datorită istoriei pe care o ascunde pe mica insulă. Vlad Ţepeş îşi odihneşte rămăşiţele pământeşti de câteva sute de ani în biserică, potrivit legendelor. Mormântul lui taie de-a latul calea spre altar, fiind mereu vegheat de o candelă aprinsă şi de un portret în relief al domnitorului Ţării Româneşti.

Legenda spune că, în 1476, călugării de la Mănăstirea Snagov ar fi găsit trupul domnitorului şi l-ar fi înmormântat creştineşte în incinta bisericii, fără fast.

În jurul mănăstirii micuţe, izolate pe ostrovul din nordul lacului Snagov, gravitează mai multe legende. Lăcaşul a fost loc de refugiu pentru o bună parte dintre revoluţionarii paşoptişti şi mormânt pentru panduri de-ai lui Tudor Vladimirescu. În timpul Revoluţiei de la 1821, podul de stejar care lega insula de mal a fost incendiat, găsindu-şi sfârşitul atunci, în foc şi apă, foarte mulţi revoluţionari. De atunci podul nu a mai fost refăcut niciodată, legătura mănăstirii cu ţărmul făcându-se doar cu barca.

Restaurarea

În timpul regimului comunist, măn