Se emit tot mai des pareri conform carora Romania nu este decat o tara de consumatori, o piata de desfacere pentru marile concerne de afara. Se spune ca nu avem industrie, ca tot ce producem sunt bunuri si servicii scumpe si proaste, ca Dacia nu este masina, ca Nokia produce la Cluj cele mai ieftine si simple telefoane pe care le are in oferta, ca producatorii de componente auto nu fac decat sa asambleze aici diverse piese fara sa genereze o valoare adaugata prea mare, ca nu consumam decat produse alimentare din import, iar lista ar putea continua, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Chiar asa stau lucrurile?

Daca pornim de la ideea ca industria romaneasca produce si exporta produse ieftine si la o calitate doar acceptabila, nu de varf, iar acest lucru este demn de blamat, atunci ar trebui sa ne uitam la situatia Chinei, tara care exporta “chinezarii” in valoare de peste 1.200 de miliarde de dolari anual, “chinezarii” din cauza carora, cu mici exceptii, tarile occidentale se confrunta acum cu deficite semnificative ale balantei comerciale.

La inceputul anilor 2000 ne plangeam ca romanii au devenit “croitorii Europei”, textilele avand o pondere de peste 25% in total exporturi, in timp ce masinile si echipamentele de transport aveau o pondere de doar 21%.

Care este situatia acum? Ponderea textilelor a scazut la 12%, iar cea masinilor si echipamentelor de transport a crescut la 42,2%.

Aceasta evolutie arata faptul ca am trecut de la productia si exportul unor produse de genul “labour intensive”, la productia si exportul unor produse cu un grad de complexitate mai mare. Bineinteles, acest trend poate fi bagatelizat usor de cei care sustin ca noi exportam Dacia, iar ungurii exporta Audi, insa in niciun caz nu se poate spune ca in ultimii ani nu am facut progrese in ce priveste cresterea gradului de complexitate al bunuril