Insula uitată de pe Lacul Morii a prins viaţă vineri. Muzica a răsunat peste lac, iar doritorii de distracţie au luat-o cu asalt.
Fiecare cum a putut. Unii cu bilet, alţii cu invitaţii, iar bucureştenii curioşi, obişnuiţi cu "mocangeala", s-au aşezat la spectacol pe dig. Elevii şi studenţii fără bani, dar cu oarece baftă, au intrat ca voluntari. Vineri erau mai mulţi pe dig decăt pe insulă. Şi mai critici decăt cei care au plătit bilet. Insula a devenit o pată de culoare europeană in mijloc de peisaj suburban autohton. Spre seară s-au adunat cam 3.000 pe insulă, iar afară era atmosferă de stadion.
MUNCĂ ŞI MULŢI BANI. Pentru cele trei zile de CokeLive s-a muncit pe rupte şi s-au investit foarte mulţi bani. Spaţiul era in paragină atunci cănd s-a născut această idee de festival multicultural. Sute de oameni au curăţat, au reamenajat şi au montat tot ce a fost nevoie pentru un festival in toată regula. Cei de la companiile organizatoare, Events şi Coca-Cola, s-au ales cu un bronz senzaţional după multe zile de muncă in plin soare canicular.
CULTURĂ IN AER. Dincoace de gard, romănii au făcut o adevărată paradă de fabulos, spirit şi tradiţionalism. Pe malul lacului se făcea trecerea de la viaţa de cartier şi bălciul autohton la spectacolul european. Cele căteva sute de romăni inşiraţi pe dig, de la insulă pănă-n Crăngaşi, au combinat elementele recognoscibile ale bălciului de duminică, pe care-l ştiu cel mai bine, cu o manifestare culturală ca prin vest. Din care n-au inţeles mare lucru, dar s-au bucurat. Au priceput că la concert se merge cu bilet, dar au stat şi-au cugetat dacă e eficient să dea o grămadă de bani ca să intre la aşa ceva. "Păi, cum să plătesc io 50 de euro pe porcăria asta? Măcar dacă era ceva, artificii pe scenă, mici la grătar, muzică de-a noastră, daâ aşa, treâ să fiu tămpit!", mi-a explicat un n
