Un prieten îmi spunea, pe vremuri, că la anumite specializări medicale, prin tradiţie, preponderent masculine, solicitările au scăzut considerabil, fetele fiind mai numeroase decît băieţii în Facultatea de Medicină. Presupun că acum lucrurile nu mai stau aşa. în ce priveşte însă specializările din domeniul literar, trebuie să remarc că unele sînt pe cale de dispariţie. Există în principiu cel puţin două cauze principale: una ţine de programele universitare, alta, de piaţa forţei de muncă.

De ani buni în facultăţile de Litere nu mai există nici o pregătire specifică pentru editarea de carte, cercetare istoriografică (şi bibliografică) ori studiu de text. Facultatea pe care am absolvit-o eu însumi acum patru decenii se numea Filologie. Nici generaţia mea n-a făcut filologie cum s-ar cuveni, deşi unele discipline o prevedeau, dar, de bine, de rău, a deprins cîteva elemente de tehnică a studiului de text. Astăzi asemenea discipline nu mai există. Istoria şi cercetarea literară sînt concepute mult mai lax. Erudiţia a devenit o rara avis. Disciplinele facultative merg în altă direcţie, considerată mai modernă, decît acelea de aplicaţie propriu-zis filologică. Poţi încheia Literele actuale fără să fi auzit de paleografie chirilică, fără să fi urmat un curs de tehnica cercetării sau fără să ai idee de istoriografia literară. Cu o brumă de limbi clasice şi de cultură umanistă.

A doua cauză ţine de ofertele de după absolvire. Deloc tentante sînt tocmai acelea care ar presupune, de exemplu, stabilirea textului în vederea unei ediţii critice ori descifrarea unor manuscrise (sau texte) vechi, ambele întemeiate pe erudiţie şi minuţie. Acestea nu se plătesc (decît precar), nu aduc glorie, nu atrag în vreun fel. Nici profesoratul nu mai este la modă. în schimb jurnalismul literar captează anual pe cei mai buni absolvenţi ai noştri. A lucra la un Ins