Marian Vanghelie a devenit în ultimul deceniu un fel de Mecena al profesorilor, protectorul şi prietenul lor. Animalul-politic Vanghelie a încercat să compenseze lipsa sa de educaţie-cultură prin asocierea numelui cu o categorie respectată în societate. Nu a fost decât un pas ca la ziua lui Vanghelie să se adune de-a valma profesori, academicieni, actori pentru a prinde o delicatesă aruncată de organizator. Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei, încă încearcă să scape de eticheta „garantat Vanghelie”, mesaj cu care primarul a împânzit Capitala la alegerile din 2008.
Acţiunea electorală a edilului a fost completată cu „atenţiile” - dvd-uri, tichetele cadou, petreceri oferite cu generozitate, din dragoste pentru profesori. Şi ani la rândul, niciun ministru nu a protestat faţă de generozitatea lui Vanghelie. Nimeni nu s-a arătat jignit de „atenţiile primite”. Făceau parte dintr-un sistem de recompensare natural, în care „mica atenţie” nu deranjează pe nimeni, nu face rău.
“Credeţi că relaţia mea cu anumiţi profesori universitari de la Academia Română, credeţi că-i deranjează daca eu împreună cu ei pot să fac o serie de proiecte pentru faptul că am zis ‘ejaculat’? Eu vă spun că nu îi deranjează”, spune chiar primarul Sectorului 5.
Este de mirare că Vanghelie şi-a luat Bacalaureatul la 30 de ani, după studii la seral, iar liceul unde s-a întâmplat acest lucru este Dimitrie Bolintineanu, cel în care a izbucnit scandalul şpăgii? Pentru Vanghelie a fost doar o chestiune de mândrie, nu avea nevoie de diplomă, primar fusese ales. A fost un fel de a intra în rândul lumii. Că liceul se numeşte Bolintineanu, că directoarea îl cunoştea pe Vanghelie, nu sunt elemente de ignorat. Dar primarul putea apela şi la alţi directori, nu era singurul loc în care putea avea succes. Cine să-l refuze?
În Sectorul lui Vanghelie, exis