Centrul constiintei nu s-ar afla nici in subiect, nici in obiect, ci in "intervalul" intermediar dintre polii experientei, intre divin si uman, intre dimensiunea sa trupeasca si realitatea spre care tinde si din care provine ab initio. De fapt, mai bine spus e ca ea, constiinta, participa teandric la realitatea ambelor dimensiuni. Eric Voegelin (1901-1985) este unul dintre filosofii importanti ai secolului trecut. Format in atmosfera spiritualizata a Vienei, a emigrat in Statele Unite in 1938, din cauza opozitiei fata de nazism, exprimate in lucrarea Religiile politice, publicata in 2010 si in traducere romaneasca la editura Humanitas, colectia Zeitgeist, cu un cuprinzator studiu introductiv de Bogdan Ivascu. Autorul aseamana ideologiile totalitare cu religiile propriu-zise, studiaza cauzele si consecintele violentei politice in sistemele totalitare, preda stiinte politice, filosofie politica si filosofia istoriei si lasa in urma, dupa 60 de ani de activitate academica, o opera vasta (34 de volume), originala si profunda, din care se distinge monumentala serie Order and History. Ca si Raymond Aron, Voegelin demistifica si critica "religiile politice" moderne, in special fascismul si comunismul, decriptindu-le "gramatica ezoterica si substratul lor gnostic" (Vl. Tismaneanu). Filosoful austriac clatina stabilitatea multor concepte incetatenite si transcende perceptia comuna despre istorie si timp. El incearca sa inteleaga fascinatia populara pentru diferitele forme de extremism, punind in evidenta fragilitatea echilibrelor modernitatii europene. Analizeaza cu simt etic patologia utopiilor totalitare al caror martor a fost si pe care le comenteaza cu multa indrazneala si curaj, invitind la luciditate si responsabilitate... Din pacate, ideologiile totalitare, cu pretentii salvatoare, continua sa genereze pasiuni colective, cu consecinte deseori catastrofale. Amenintarile