După cum se întreba cineva, retoric, poate că acum chiar a venit momentul să aflăm „ce le dau ăstora (actorilor de limbă maghiară, adică) în şcoală“. Prima participare a unor actriţe din teatrul maghiar la Gala Tînărului Actor le-a adus, nedisputat, şi un premiu – cel de la „individual feminin“, adjudecat de Agnes Benedek (precedentul în materie de alternativă lingvistică îl constituie actorul timişorean Boris Gaza, care şi-a prezentat textul liber ales în germană). A zecea ediţie mangaliotă a HOP-ului, organizată de Uniter (anul acesta, cu masive eforturi financiare), a răsturnat predicţiile întîlnirilor anterioare, unde, în general, actorii se dovedeau mai buni decît colegele lor – de altfel, în 2008 premiul pentru cea mai bună actriţă nu s-a acordat. În 2009, trei din patru premii au revenit „fetelor“ – pe lîngă cel desemnat lor, Premiul „Sică Alexandrescu“, premiul special al juriului, a fost atribuit tot unei actriţe, Eliza Ţuţurman, de la Cluj, iar cel acordat de prinţul Şerban Cantacuzino (Premiul „Maria Filotti“) – bucureştencei Valentina Zaharia. La „băieţi“, în opinia mea, cîştigătorul premiului – Marian Adochiţei – nu s-a remarcat în mod deosebit printre colegii săi, iar prestaţia lui a fost sub cea de la anterioara participare la Gala HOP, care i-a adus, în 2006, Premiul „Generaţia aşteptată“ oferit de Cotidianul. (Nu-l pomenesc aici pe Lari Giorgescu, participant pentru a doua oară la concurs, şi el cîştigător al unui premiu, în 2008, care s-a descalificat singur prin dublarea timpului alocat, regulamentar, probei alese, şi care a căutat chiar o explicaţie pentru asta. Minunat ar fi fost dacă organizatorii n-ar fi precizat „regretul juriului“ pentru descalificarea lui exact după ce Marian Adochiţei şi-a primit distincţia, lăsînd impresia că premiul acestuia e unul faute de mieux.) Oricum, e plăcut gîndul că există actriţe tinere puternice şi în „