Ne-am obişnuit, de câţiva ani, ca în prima lună din an, în stagiunea formaţiilor radio să fie programată o operă în concert, aşa încât, şi de această dată, am asistat la un astfel de eveniment, dorinţa de a o reinvita pe mezzosoprana Ruxandra Donose determinând alegerea operei Wertherde Massenet, partitură în care a evoluat anterior, cu succes, şi pe scena de la Covent Garden (Londra). Extrem de îndrăgită şi apreciată (din fericire şi la noi), renumita solistă a atras la Sala Radio un numeros public – melomani care, în pofida frigului de afară, înotând prin nămeţi, au dorit să o asculte „pe viu“ interpretând rolul Charlotte, deosebit de solicitant, dar şi ofertant în plan vocal şi expresiv. Iar maniera în care a construit personajul, cu sensibilitate şi dramatism, dar mai ales cu un firesc şi o trăire captivantă, a pus în valoare şi calităţile glasului său de o prospeţime uimitoare, suplu, strălucitor, învăluit într-o infinită bogăţie de culori, precum şi inteligenţa sa cu totul aparte, dublată de feminitate şi eleganţă – pentru că are ceea ce se numeşte „rasă“, o distincţie (interioară şi exterioară) ce vine dintr-o „zestre“ nativă, imposibil de „fabricat“. Probabil că, pentru mulţi, atractivă a fost şi lucrarea în sine, prea rar cântată la noi, având totuşi doar câteva repere cunoscute publicului larg şi, poate, paradoxal, tocmai acesta a devenit, pentru unii, un punct de interes. De asemenea, un argument foarte important a fost şi distribuţia echilibrată, astfel încât l-am ascultat cu reală plăcere pe tenorulHector Lopez în dificilul rol titular, abordând cu mult curaj muzica franceză, străduindu-se să cânte pe cât se poate în stilul specific (dar cu o emisie mult prea „acoperită“), etalând Publicitate din nou o voce frumoasă şi robustă, cu acut sigur şi metalic, un temperament adecvat nefericitului Werther, apoi pe soprana Irina Iordăchescu, omnipreze