Rog onoraţii cititori ai acestui colţ de pagină să se aplece cu atenţie asupra următoarei norme juridice: "(1) Fapta de a aduce în public, prin cuvinte, scrieri, gesturi sau alte manifestări, ofense naţiunii ori statului român sau de a defăima ţara sau naţiunea română, ori de a jigni sentimentul naţional sau de a aduce injurii eroilor consacraţi ai neamului, se pedepseşte cu închisoare severă de la 2 la 5 ani. (2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi pentru fapta de a răspîndi în străinătate ştiri neadevărate sau tendenţioase care ating onoarea, interesele naţiunii sau ale statului român." Jurist sau nu, orice om civilizat de la începutul secolului al XXI-lea are un frison după lectura acestor rînduri. Apoi, acelaşi om civilizat îşi aminteşte că lumea asta nu e aşa cum ar trebui şi că democraţia liberală nu a ajuns, încă, în toate ungherele planetei. Libertatea de exprimare şi, mai ales, utilizarea instrumentelor de represiune penală în spiritul statului de drept sînt trăsături pe care cu greu le poţi recunoaşte în realitatea socială a celor mai multe dintre ţările lumii. Apoi, din curiozitate, te întrebi în ce ţară nefericită o asemenea normă juridică e posibilă. Mai bine nu te întreba, s-ar putea să ajungi la închisoare! Textul frapează prin uşurătatea cu care vehiculează noţiuni nesigure şi, dacă ne amintim că avem în faţă un text penal, deci un text în numele căruia maşinăria de represiune a statului se pune în mişcare împotriva individului, atunci simţim limpede aerul rece şi mirosul de zid mucegăit al dictaturii. Ce înseamnă, de fapt, "ofense aduse naţiunii", din prima teză a primului alineat? Pentru mine, de pildă, e o ofensă adusă naţiunii române faptul că anumiţi senatori îl laudă public pe Nicolae Ceauşescu. Şi mi se pare o jignire a sentimentului naţional să vorbeşti despre patriotismul Securităţii. Altora, li se poate părea o ofensă adusă naţiunii faptul